LEZIUNI HISTOLOGICE LA NIVELUL SISTEMULUI NERVOS CENTRAL OVIN

Sensibilitatea deosebită a sistemului nervos central la acţiunea diferiţilor factori patogeni endo- sau exogeni se reflectă prin apariţia unui număr foarte mare de anomalii de ordin macroscopic, microscopic şi leptonic.
Bolile sistemului nervos sunt întâlnite cu frecvenţă ridicată la diferite specii de animale domestice, avându-se în vedere faptul că practic, acest sistem prin componentele centrale şi periferice intervine în reglarea proceselor vitale normale şi patologice. Suferinţa sistemului nervos este cauzată de infecţii de natură bacteriană, virală, micotică, parazitară(cenuroza, estroza, toxoplasmoza), tumorală, de stări toxice endogene sau exogene, stări dismetabolice şi constituţionale(unele din ele fiind ereditare). De asemenea pot fi rezultatul acţiunii factorilor fizici(frigul, radiaţiile solare, supraîncălzirea, efectele curentului electric şi altele), precum şi a unor boli de organ şi sistem.

MATERIAL ŞI METODE
Examenul histopatologic a fost efectuat pe un număr de 46 de probe, constituite din fragmente de sistem nervos central, provenite de la specia ovină. Aceste ovine provin din acelaşi efectiv şi au fost sacrificate pentru consumul uman.
Fragmentele de ţesut nervos au fost fixate în formol salin 10%, incluse în parafină, secţionate la 5 µm şi colorate prin metodele HEA şi PAS.

REZULTATE OBŢINUTE
În urma efectuării examenului histopatologic din diverse fragmente de sistem nervos central ovin provenite de la ovine clinic sănătoase s-au evidenţiat o serie de leziuni microscopice. de natură circulatorie care sunt foarte frecvente la acest nivel deoarece ţesutul nervos este caracterizat printr-o vascularizaţie bogata şi o mare sensibilitate la lipsa de oxigen (o ischemie de 4-5 minute antrenează leziuni ireversibile).Tulburările circulatorii evidenţiate la acest eşantion de ovine (46 capete ovine) au fost: congestie meningeală(fig.1) şi a substanţei nervoase, hemoragii, coagulare intravasculară diseminată, fenomenul sludge, edem cerebral.
Procesele distrofice sunt frecvent observate la nivelul sistemului nervos central. Modificările distrofice ale meningelor sunt în general în corelaţie cu leziunile substanţei nervoase. Există totuşi unele aspecte cu predominanţă meningeală, dintre acestea este şi metaplazia osoasă(osificare meningeală, Fig.2). La nivelul pericarionilor este frecvent observată cromatoliza, adesea concomitentă cu topirea neurofibrilelor – fibriloliza. În urma oricărui stres se produce o intensificare a enzimelor hidrolitice şi necrobioza neuronală. Tulburările distrofice ale vaselor sanguine din encefal şi din măduva spinării au fost observate ca: hialinizări de intensităţi variabile, fibrinoidoză şi mai rar calcificarea pereţilor arteriali (2cazuri) care se manifestă prin depunerea de calciu iniţial pe  fibrele elastice ale mediei. În coloraţia HEA acesta apare de culoare violacee (Fig.3).
Cel mai important proces inflamator al sistemului nervos este meningoencefalita limfohistiocitară. Aceasta se manifestă histologic prin nodulii gliali şi manşoanele perivasculare, elemente principale de diagnostic a meningoencefalitelor limfomonocitare. Concomitent cu reacţia glială perineuronală din această inflamaţie se produc modificări importante şi la nivelul vaselor. Sub influenţa agenţilor patogeni are loc o tumefiere a endoteliului capilarelor, care în unele cazuri poate duce chiar la obliterare şi formarea unor micronoduli, asemănători cu nodulii gliali. În alte cazuri tumefierea endotelială este urmată de hiperplazia endoteliului şi a pericitelor pe de o parte, de mărimea permeabilităţii vasculare pe de altă parte.(Fig.5) ambele fenomene vor conduce la acumularea în grosimea vasului şi mai ales în jurul acestuia, în spaţiul Virchow-Robin, a unor aglomerări celulare constituie din celule locale şi celule migrate din torentul circulator, aşa numitele vasculite sau perivasculite.(Fig.4).
Există o serie de afecţiuni neurologice în cursul cărora apar în citoplasma neuronală formaţiuni în general rotunde, de dimensiuni şi afinităţi tinctoriale diferite, care sunt cunoscute sub numele de incluziuni(Fig.6). Frecvent, prezenţa unor incluziuni în nucleu şi uneori în citoplasmă (Fig.6) caracterizează o serie de encefalite virale.

CONCLUZII
1.    Frontiera dintre normal şi patologic este foarte greu de delimitat. Pentru a evita erorile de interpretare, se recomandă evitarea contactului materialului nervos recoltat cu apa, care tumefiază ţesuturile şi produce artefacte de tehnică ce pot fi considerate patologice. Texturile nervoase sunt foarte sensibile la procesele autolitice, care pot mima leziunile histologice; de aceea, materialul trebuie recoltat cât mai repede posibil după moarte, mai ales în lunile călduroase ale anului, când procesele de cadaverizare prelungită pot duce la formarea unor cavităţi intranevraxiale, dând astfel aspectul în „brânză de Gruyère” descris de Pierre Marie.
2.    Tulburările circulatorii identificate, au fost: congestia, hemoragia, agregarea hematică („Sludge”), coagularea intravasculară difuză (CID), tromboza şi edemul cerebral.
3.    Leziunile distrofice mai importante au fost reprezentate de: distrofie vacuolară şi/sau granulară şi procese necrobiotice neuronale, malacia, hialinoza, necroză fibrinoidă, calcificarea şi colagenizarea pereţilor vasculari, metaplazia osoasă a meningelui.
4.    Dintre procesele inflamatorii relativ frecvente dar nespecifice au fost identificate: meningoencefalomielitele limfohistioplasmocitare şi fibroase.

BIBLIOGRAFIE
1. COŢOFAN OTILIA – Caiet de lucrări     practice Morfopatologie. I.A.”Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, xerox, centrul de multiplicare, 139-147, 1986.
2. COŢOFAN OTILIA – Diagnostic Necropsic. I.A.”Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, xerox centrul de multiplicare, 256-258, 1986.  
3. JUBB, K.V.F., HUXTABLE, C.R. – The nervous system. In: JUBB, K.V.F., NENNEDY, P.C., PALMER, N. – Pathology of Domestic Animals. Academic Press, New York – London, 1993.
4. MANOLESCU, N., MORARU, I. şi colab. – Histopatologie generală comparată în scanning(SEM). Edit. Ceres, Bucureşti, 50-64, 1985.
5. TICULESCU T.I. şi colab. – Morfopatologia sistemului nervos. Edit. Medicală, Bucureşti, 1957.
6. PAUL, I. – Morfopatologie veterinară. Edit. Ceres, Bucureşti, 248-253, 1976.